Introducere: Perioade de prosperitate și recesiune și promisiunea economiei circulare
În iunie 2025, liderii din industrie s-au reunit la Bruxelles cu ocazia conferinței „Chemical Recycling Europe” organizată de AMI. Evenimentul a evidențiat modul în care entuziasmul inițial al investitorilor din perioada 2020–2021 a alimentat o creștere bruscă a prețurilor acțiunilor companiilor de reciclare chimică, dar a relevat, de asemenea, că multe proiecte emblematice au întâmpinat dificultăți. De exemplu, fabrica Pryme One din Rotterdam, a companiei Pryme, trebuia să-și înceapă activitatea în 2022, însă întârzierile au amânat punerea în funcțiune până la sfârșitul anului 2023, iar producția de la începutul anului 2024 a fost mai mică decât se aștepta. Planurile de extindere la scară largă au fost abandonate în noiembrie 2024, iar o actualizare din februarie 2025 a recunoscut că volumele de producție au rămas sub previziuni. Probleme similare au afectat și alte companii: fabrica Quantafuel din Skive, Danemarca, anunțată în 2020, s-a confruntat cu provocări legate de materii prime și echipamente; operațiunile au început abia la sfârșitul anului 2022 și au rămas sub capacitate, iar compania a fost retrasă de la cotație în februarie 2024, după ce a fost achiziționată de Viridor. Chiar și Agilyx – considerată odată o poveste de succes – și-a reorientat strategia către gestionarea materiilor prime și conversia deșeurilor.
Aceste exemple ilustrează un fenomen mai amplu: în ultimii cinci ani, proiectele de reciclare chimică din Europa și din afara acesteia au fost suspendate, amânate sau abandonate în tăcere. În calitate de WasteTrade.com, o piață digitală dedicată creării unor fluxuri transparente de deșeuri, considerăm că este esențial să documentăm aceste eșecuri, să analizăm motivele care stau la baza lor și să ne întrebăm dacă direcția actuală a Europei poate duce la realizarea circularității promise.
Cronologia proiectelor de reciclare a substanțelor chimice suspendate (2019–2025)
Anul și lunaProiect/LocațieTehnologie și capacitate planificatăRezultat / Motiv2018–2020 Boise, Idaho (SUA) – Renewlogy & Dow Pyrolysis, proiect menit să transforme deșeurile municipale de plastic din Boise în motorină. Renewlogy nu a reușit să proceseze foliile de plastic; Dow a pus capăt proiectului, iar în prezent Boise transportă deșeurile de plastic cu camioanele către o fabrică de ciment. 2019–2022 Rotterdam (Olanda) – Proiectul Enerkem/Shell de transformare a deșeurilor în produse chimice: gazificare pentru a produce „biometanol” din deșeuri mixte. Anulat din cauza incertitudinii privind asigurarea unui flux fiabil de deșeuri și a rentabilității. 2018–2020 Indonezia – Fabrica CreaSolv a Unilever Dizolvarea pliculețelor de plastic pentru a produce ambalaje noi Proiectul a funcționat în fază pilot, dar extinderea la scară largă a fost prea costisitoare; planurile de implementare la scară largă au fost abandonate. 2018–2020 Philadelphia (SUA) – Agilyx & Delta Air Lines: Transformarea deșeurilor de plastic în combustibil pentru avioane. Construcția nu a început niciodată; proiectul a fost suspendat din cauza unor probleme contractuale, financiare și a pandemiei de COVID-19. 2021–2025 Rotterdam (NL) – Pryme One Piroliză; programată pentru 2022; începerea a fost amânată pentru trimestrul IV al anului 2023; la începutul anului 2024, producția a fost sub așteptări; planurile de extindere la scară largă au fost abandonate (noiembrie 2024); actualizarea din februarie 2025 arată că volumele sunt încă sub țintă. 2020–2024 Skive (DK) – Quantafuel Pyrolysis; anunțat în 2020. Problemele legate de materii prime și echipamente au întârziat operațiunile până la sfârșitul anului 2022 și au menținut producția sub capacitate; compania a fost retrasă de la cotație în februarie 2024, după achiziția de către Viridor. 2022 Swindon (Marea Britanie) – Recycling Technologies (RT) Unități de piroliză RT7000 cu o capacitate țintă de 7.000 t/an fiecare; RT a intrat în administrare judiciară; majoritatea celor 73 de angajați ai săi au fost concediați după ce nu s-a reușit asigurarea investiției. Februarie 2024 Stenungsund (SE) – Unitatea de piroliză Borealis de 50 000 t/an; Borealis a suspendat proiectul după ce un studiu de fezabilitate a arătat că acesta nu îndeplinea obiectivele de performanță. Noiembrie 2024 Saint-Avold (FR) – Instalația de depolimerizare a PET-ului Suez/Loop/SKGC, anunțată în februarie 2023. Partenerii nu și-au exercitat opțiunea de cumpărare a amplasamentului; proiectul a fost „înghețat”, iar construcția planificată pentru primul trimestru al anului 2025 a fost anulată. Noiembrie 2024 Vlissingen (NL) – Neste & Ravago Piroliză (55.000 t/an) folosind tehnologia Alterra Proiectul a fost anulat deoarece nu a ajuns niciodată în stadiul de decizie finală de investiție. În schimb, Neste investește 111 milioane de euro pentru a-și extinde capacitatea în Finlanda. Ianuarie 2025 Ostende (BE) – Fabrica de piroliză APPI Instalație planificată de 500.000 t/an Anulată după ce importurile ieftine de plastic virgin din China au subminat modelul de afaceri; APPI și-a încetat activitatea. Decembrie 2024 Longlaville (FR) – Instalația de bioreciclare a PET-ului Carbios Depolimerizare enzimatică; prima instalație Construcția a fost amânată cu 6–9 luni din cauza finanțării în așteptare. Februarie 2025 Normandia (FR) – Fabrica de reciclare moleculară Eastman Tehnologie de regenerare a poliesterului; >110 000 t/an Planificarea proiectului a fost temporar suspendată, în timp ce Eastman monitorizează evoluția discuțiilor privind reglementările UE. Apr. 2025 Sarnia (CA) – Nova Chemicals Reciclare chimică la scară largă (capacitate necunoscută) Nova a renunțat la planurile de construire a instalației și și-a reorientat atenția către reciclarea mecanică. Lucrările de fezabilitate cu Plastic Energy au fost suspendate și considerate temporare. August 2025 Erie, Pennsylvania (SUA) – International Recycling Group Proiect de 160 000 t/an pentru transformarea plasticului mixt în agent reducător pentru producția de oțel CleanRed™ Anulat din cauza imposibilității de a strânge finanțarea de 300 de milioane de dolari, a tarifelor aplicate echipamentelor din afara SUA și a lipsei acordurilor de preluare pe termen lung.
Tabelul 1 — Proiecte majore de reciclare chimică care au fost anulate, amânate sau suspendate pe termen nedeterminat în ultimii cinci ani.
Cinci ani de începuturi eșuate: ce a mers prost?
- Provocări tehnologice și legate de materiile prime– Multe instalații de piroliză au întâmpinat dificultăți în asigurarea unui flux constant de materii prime și în menținerea unei calități stabile a produselor. Unitatea Quantafuel din Skive a funcționat cu mult sub capacitate din cauza problemelor legate de materii prime și echipamente. Proiectul Enerkem de transformare a deșeurilor în produse chimice din Rotterdam a fost anulat după ce surse din interior au declarat că nu se putea garanta un aprovizionare fiabilă cu deșeuri și rentabilitatea proiectului. Proiectul Eastman privind o instalație de reciclare moleculară în Normandia a fost suspendat până la clarificarea reglementărilor UE.
- Dificultăți financiare– Costurile ridicate de capital și creșterea ratelor dobânzilor fac ca marile instalații de reciclare a produselor chimice să fie riscante. Compania Recycling Technologies din Marea Britanie a intrat în procedură de administrare judiciară după ce nu a reușit să atragă suficiente investiții. Borealis a suspendat proiectul său de piroliză de la Stenungsund, deoarece un studiu de fezabilitate a arătat că instalația nu ar îndeplini obiectivele de performanță. Carbios a amânat construcția instalației sale de bioreciclare a PET-ului din cauza unor constrângeri financiare.
- Cerere redusă și polimeri virgini ieftini– APPI a anulat proiectul său de piroliză de 500 kt/an din Belgia, deoarece un val de importuri de plastic virgin ieftin din China a făcut ca produsele reciclate să devină necompetitive. Mai mulți producători din întreaga Europă se plâng că, în absența unor cerințe obligatorii privind conținutul de materiale reciclate, cumpărătorii continuă să opteze pentru materialul virgin mai ieftin, subminând astfel modelele de afaceri.
- Incertitudine în materie de reglementare– Eastman a suspendat proiectul său din Normandia din cauza evoluției reglementărilor UE privind deșeurile de plastic și ambalajele. Nova Chemicals a invocat incertitudinile de natură normativă și legislativă din America de Nord ca motiv principal pentru renunțarea la proiectul său din Sarnia. În SUA, nouă state propun restricții privind piroliza și gazificarea, ceea ce ridică semne de întrebare cu privire la faptul dacă reciclarea chimică va fi clasificată deloc ca o formă de reciclare.
- Contractele economice complexe și contractele de furnizare– International Recycling Group a anulat proiectul fabricii sale de 160 kt din Pennsylvania deoarece nu a reușit să strângă suma necesară de 300 de milioane de dolari, s-a confruntat cu tarife vamale aplicate echipamentelor importate și a întâmpinat dificultăți în încheierea unor contracte de achiziție pe termen lung pentru materialele plastice reciclate și pentru produsele CleanRed™. De asemenea, ancheta Reuters a arătat că parteneriatul dintre Dow și Renewlogy din Boise s-a destrămat deoarece start-up-ul nu a reușit să prelucreze foliile de plastic, iar Unilever a abandonat în tăcere proiectul CreaSolv, deoarece colectarea și curățarea pliculețelor era prea costisitoare.
Întrebări dificile pentru sector
Ar trebui ca acest sector să se bazeze pe subvenții publice? Ar pune acest lucru în dezavantaj firmele de reciclare mecanică, care au și ele nevoie de sprijin? O aplicare mai strictă a Regulamentului UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (PPWR) ar crea stimulente suficiente? Ar trebui să acceptăm faptul că, într-un sector emergent, multe companii vor dispărea în mod natural?LaWasteTrade.com, aprofundăm aceste întrebări:
- Reciclarea chimică deturnează investițiile de la soluțiile mecanice cu eficacitate dovedită?Întreprinderile europene de reciclare mecanică își încetează activitatea din cauza costurilor ridicate și a importurilor de materii prime virgine la prețuri mici, în timp ce proiectele de reciclare chimică continuă să beneficieze de ajutoare de stat. În absența unor condiții de concurență echitabile, va fi oare reciclarea mecanică înlocuită de tehnologii experimentale?
- Câte alte porniri eșuate mai pot tolera investitorii?Numărul mare de centrale anulate sau amânate sugerează existența unor probleme sistemice. Dacă proiectele nu reușesc să obțină materii prime sau acorduri de preluare a energiei și se bazează pe subvenții, sunt ele cu adevărat viabile?
- Importurile de polimeri virgini la prețuri mici subminează oare obiectivele economiei circulare?Prăbușirea companiei APPI în Belgia arată cum o ofertă excesivă la nivel mondial de materiale plastice virgine poate distruge peste noapte rentabilitatea reciclării. Ar trebui Europa să ia în considerare ajustări la frontieră sau praguri minime de preț pentru a proteja materialele reciclate?
- Care este compromisul din punct de vedere al mediului?Multe tehnologii de „reciclare avansată” transformă materialele plastice în combustibili, ceea ce duce la o ardere ulterioară. Programul Dow din Boise s-a încheiat cu arderea materialelor plastice într-un cuptor de ciment. Ar trebui să numim acest proces reciclare sau recuperare de energie? Are industria nevoie de definiții mai stricte pentru a evita „greenwashing-ul”?
- Cine își asumă riscul?Proiectele pun adesea accentul pe crearea de locuri de muncă și pe economia circulară, însă, atunci când eșuează, costurile sunt suportate de investitori, de guverne și, în cazuri precum cel al Recycling Technologies, de angajați. Ar trebui ca viitoarele stimulente să includă garanții de bună execuție sau clauze de recuperare a fondurilor pentru a proteja fondurile publice?
Concluzie: reevaluarea așteptărilor și a priorităților
În ultimii cinci ani am asistat la o serie de comunicate de presă și promisiuni grandioase, urmate de o serie de fabrici de reciclare chimică scoase din funcțiune. La WasteTrade.com, misiunea noastră este de a digitaliza și stabiliza fluxurile de deșeuri, dar instrumentele digitale nu pot, singure, să remedieze o economie defectuoasă. Reciclarea mecanică rămâne coloana vertebrală a economiei circulare a plasticului, însă valul de proiecte chimice eșuate indică faptul că tehnologiile avansate nu pot prospera fără schimbări structurale. Succesul va necesita:
- Definiții transparente și aplicabile:Trebuie făcută distincția între reciclarea propriu-zisă a materialelor și proiectele care se limitează la transformarea deșeurilor în combustibili. În lipsa unei clarități, companiile ar putea denumi în mod eronat recuperarea energiei drept reciclare, subminând astfel încrederea publicului.
- Cadre de politici solide:Să se impună cerințe privind conținutul de materiale reciclate pentru toate tipurile de ambalaje, să se aplice ajustări la frontieră legate de emisiile de carbon pentru a contracara importurile ieftine de materii prime virgine și să se asigure că subvențiile publice sunt condiționate de îndeplinirea unor cerințe de performanță și de mecanisme de recuperare a fondurilor.
- Acorduri stabile de preluare:Obținerea unor angajamente pe termen lung din partea proprietarilor de mărci și a procesatorilor privind achiziționarea de materiale reciclate chimic, reducând astfel riscul de piață și prevenind anulările.
- Investiții în infrastructură verificată:Să se acorde prioritate extinderii capacităților în domeniul tehnologiilor care asigură o circularitate măsurabilă și reduceri măsurabile ale emisiilor de carbon. Aceasta include extinderea reciclării mecanice, în paralel cu evaluarea atentă a metodelor chimice avansate.
Obiectivele Europei privind economia circulară sunt încă la îndemână, dar calea de urmat trebuie să se bazeze pe realism. Pe măsură ce tot mai multe proiecte din sectorul chimic se împotmolesc, îi îndemnăm pe factorii de decizie, investitori și liderii din industrie să analizeze cu atenție entuziasmul exagerat, să pună întrebări dificile și să canalizeze resursele către tehnologii care generează beneficii atât din punct de vedere ecologic, cât și economic. Numeroasele proiecte suspendate ne reamintesc că, fără securitatea aprovizionării cu materii prime, certitudinea politică și cererea de pe piață, chiar și cele mai sofisticate procese pot deveni rapid active blocate.
John McKenna — WasteTrade.com
